Barbatul din povestea care urmeaza face parte din categoria masculilor impliniti: are casa, are job, are iubita, poseda masina si card. La prima vedere, un barbat care nu are nici o problema. Si totusi...

Omul nu se simte iubit. Nu ca iubita nu-i acorda atentie. Ii acorda destula. Altul s-ar simti coplesit de atata atentie. El, nu. Lui, barbatului "Si totusi...", ii trebuie un anumit gen de atentie, o super-atentie; un anumit gen de iubire - o super-iubire. O atentie neincetata, o iubire fara sfarsit, care nu se mai termina adica. Fireste, si o iubire fizica fara sfarsit, o zvarcoleala neostoita, nu conteaza unde, nu conteaza cand. Sa fie, asta e important. Cand vrea el, cand el are chef. Cu pauze mici, micute, mititele. Ce vrea ea, nu conteaza. In acest cuplu ea nu conteaza(atat de mult). Daca el este fericit, ei ar trebui sa-i fie de-ajuns, sa se multumeasca cu asta, nu sa faca mofturi.

Ea, vrand-nevrand, ajunsa sotie intre timp, ii implineste fanteziile, il menajeaza ca pe un copil, il iubeste ca pe un barbat, ii tine isonul cu straduinta tarancii care freaca cucuruzul sa-i sara boabele. Pana cand oboseste. Saraca se uzeaza, nu mai da randament. Nu mai e bine nicicum. Odata cu nasterea copilului s-au schimbat si prioritatile... Iubirea asta care a ramas parca nu mai are nici un haz, nici o chichita, nici un carmaz. Si totusi ea il iubeste...

Nesatisfacut de realitatea conjugala, el (barbatul "Si totusi...") se considera indreptatit sa-si asigure un "echilibru" (fizologic, pentru inceput), externalizand relatia. Ce daca il iubeste? Daca nu e disponibila ca altadata, degeaba. Ea afla, incearca sa-l inteleaga, se pune in locul lui, ii acorda circumstante. El are remuscari, dar nu-l tine mult. Ca sa compenseze remuscarile si timpul investit in casnicie, isi mai trage una. Adica, alta. Adica, inca o amanta. Asa, pentru diversitate. Numai ca, in scurt timp, diversitatea asta incepe sa i se pare fada, lipsita de esenta. In plus, se simte tracasat, toate trag de el, da-mi aia, fa-mi aia... Obositor... Noptile incep sa devina prea scurte. Uneori, prea lungi. Ganduri de tot felul incep sa-l ninga, diminetile gasindu-l neodihnit, incercanat, deprimat... Intr-un fel sau altul ajunge sa afle ca este infantil, narcisic, incapabil sa-si asume o relatie pana la capat, urmarit fiind de amintirile unei copilarii tulburi, o vreme in care ...

Isi revine. Realizeaza ca prea multa carne strica si ca ce-i gateste nevasta este un menu rezonabil. O rupe cu amantlacul si redevine tipul de la inceput: un barbat care are casa, are job, are o sotie si un copil, poseda masina si card.

La prima vedere, un barbat care nu are nici o problema... Si totusi...

 

Citeste si De ce se imbolnavesc oamenii casatoriti

Daca simti ca ai nevoie de ajutor profesionist, contacteaza-ma!
Suna acum la 0724 870 300 pentru a obtine mai multe detalii.

Articole recomandate