Psihoterapie individuala, de familie si pentru copii 

 

Ma puteti gasi in Bucuresti, in cadrul CLINICII QI, EURODIAGNOSTIC sau la cabinet, cu programare la telefon 0724.870.300   

Psihoterapie Copii

Toti copiii rezoneaza cu parintii. Ceea ce poate fi bine sau rau. Daca rezonanta este armonioasa, copilasul se va dezvolta precum o floare. Daca insa mama este tulburata, indoliata sau „obosita“, copilul va reflecta si el aceste stari. Nu trebuie deci sa ne surprinda faptul ca problemele familiale nerezolvate,
traumele si tainuirea acestora le provoaca suferinta celor mici.

Am fost cu totii crescuti de adulti: de catre cei doi parinti, daca au ramas impreuna, sau doar de unul dintre ei, de bunici, de parinti suplinitori sau chiar de asistenti sociali din cadrul orfelinatelor ori din alte stabilimente. Problemele, angoasele, traumele pe care le-au trait acestia, nespusurile1 si secretele lor ne-au marcat mai mult decat credem. In orice caz, mai mult decat cred sau decat sunt dispusi sa recunoasca ei insisi.

Unele traume sunt silentioase pentru ca, fiind prea puternice, sunt „indicibile“. Parintii sau bunicii nu le-au „digerat“, metabolizat, vorbit. Si astfel s-a format un secret care apasa, de-a lungul generatiilor, pe umerii copiilor, ajungand pana la a le provoca tulburari somatice.

Majoritatea copiilor au avut parinti „satisfacatori“ pentru a trai in bune conditii sau au stiut sa se descurce (copii „flexibili“). Dar nu toti. Cat sunt tineri, apoi cand devin ei insisi adulti, copiii bolnavi de parinti sufera intens si in diverse feluri. De pilda, multi se plang de „dureri de burta“ care le „strica viata“. Or, stim astazi ca bolile si durerile de burta sunt deseori legate de traume de familie, numeroase fiind agresiunile sexuale. Alte dureri pot avea drept sursa parintii care au suferit traume de razboi, morti carora nu li s-a facut intregul ritual de inmormantare ori doliu neincheiat, carente afective, despartiri brutale cauzate de o internare, o boala grava a mamei, a tatalui sau, mai rau, decesul lor.

Copiii acestia vor repeta adeseori simptomele parintelui de care au fost separati, atunci cand propriii lor copii vor ajunge la varsta pe care o aveau ei la momentul primei traume. Vorbim, in astfel de cazuri, de un „sindrom de aniversare“, despre care Anne Ancelin Schützenberger a aratat ca se poate repeat din generatie in generatie. Problema nu este daca parintii au sau nu o vina. Ei au facut ce au putut, cu mijloacele avute la indemana si este inutil sa se caute vinovati. De altfel, originea problemelor sau a traumelor se afla uneori chiar la bunici. Si totusi, copiii au de suferit, adeseori de-a lungul mai multor generatii. Ei sufera la nivel mental, dar si corporal. Li se „strapezesc dintii“ pentru ca parintii lor „au mancat agurida“…

Unii copii sufera de tulburari functionale de digestie pentru ca unul dintre parinti a fost abuzat sexual in tinerete si nu a vorbit niciodata despre acest lucru. Altii sunt mereu in alerta, gata sa reactioneze, cu muschii incordati. Altii sufera de diverse tulburari. Si mai uimitor e ca unii dintre ei se vindeca subit atunci cand parintele incepe terapia pentru a se elibera de chin.

Pornind de la ideea ca o suferinta psihica se poate transmite asupra mai multor generatii, autorii Anne Ancelin Schützenberger si Ghislain Devroede doresc sa demosntreze in cartea Copiii bolnavi de părinți aparuta la Editura Philobia ca aceasta transmitere are legatura si cu disfunctiile corporale.

Atunci cand lucrurile nu sunt spuse, este posibil, uneori, ca ele sa fie exprimate fizic, prin somatizare. Corpul copilului, al nepotului, al stranepotului, indiferent de varsta, devine atunci limbajul stramosului ranit, „expresia“ traumelor acestuia.

Prin urmare, trebuie sa „scoatem scheletul din dulap“, sa decodam si sa ingrijim ranile ramase deschise. Pentru a ne elibera – in sfarsit – de „raceala“ pe care am purtat-o in noi.

Prezența vrăjitoarelor albe și negre, a spi­ritelor bune și rele, coincide cu percepți­ile profunde că majoritatea mamelor au momente bune și rele. Ele pot fi iubitoare și iubite, dar foamea, disconfortul sau mal­tratările reale le pot transforma rapid în persoane pline de ură și detestate. Basmele descriu temerile colective de înfometare și de moarte la sânii femeilor egoiste, narcisice, nesatisfăcătoare, răutăcioase. În schimb, finalul fericit transmite speran­țele colective că spiritul mamei iubitoare va predomina, chiar dacă ea nu este întot­deauna prezentă imediat.

Joseph H. Berke

În basme, vrăjitoarele și uriașii sunt creaturi complementare, crude, egocentrice, invidioase, care uzurpă vitalitatea și tinerețea, puterile feminine și masculine. Ele întruchipează figuri parentale create de imaginația copiilor și de nelegiuirile adulților.

vrajicarteÎn această carte, Joseph H. Berke, încercând să răspundă la întrebarea de ce îi urâm pe ceilalți și pe noi înșine, explorează cele mai întunecate firide ale sinelui: invidia, lăcomia, gelozia și narcisismul, elemente care tind să rămână în umbra percepției, deoarece sunt haotice, violente, periculoase și extrem de tulburătoare.

Cu toate acestea, o cunoaștere a prezenței acestor emoții nocive și a relațiilor uneia cu celelalte este esențială pentru eliberarea recunoștinței, generozității și compasiunii. Scrisă într-un limbaj accesibil, cu numeroase ilustrări din experiența clinică și viața cotidiană, cartea se adresează tuturor celor interesați de profunzimile psihicului uman.


Joseph H. Berke este profesor și psihoterapeut de orientare psihanalitică. Împreună cu colegii săi din Londra a fondat Arbours Housing Association și Arbours Crisis Centre, pentru a oferi ajutor psihoterapeutic și adăpost persoanelor aflate în suferință psihică. Este autorul a numeroase articole și cărți de psihoterapie și psihiatrie socială, și a scris despre psihoze, comunități terapeutice și psihologie transpersonală.

Cartea o puteti gasi la Editura Trei

Oare numai adulții să fie victime ale stresului contemporan? Sau, treptat, efectele acesteia se răsfrâng și asupra copiilor, care încep să resimtă partea întunecată a goanei după performanță?

În cartea sa extrem de actuală, Béatrice Millêtre pune tranșant problema burn-outului în rândul copiilor și a sensului acestuia: necesitatea de a recunoaște, atât de-o parte cât și de alta, că lucrurile nu mai pot continua în același fel, că sănătatea fizică și psihică a copilului trebuie să primeze oricăror alte considerente.

Ea se adresează pe rând părinților și adolescenților, arătându-le părinților de ce și cum ar trebui să reducă presiunea pe care o pun asupra fiilor și fiicelor lor, iar adolescenților, cum să o scoată la capăt, atunci când sunt pe punctul de a se împotmoli.
Cu exemple, desene, scheme și chestionare, scrisă într-un mod cald și apropiat, această carte constituie un instrument util pentru orice părinte sau viitor părinte, ca și pentru orice adolescent în căutarea propriei deveniri.

Béatrice Millêtre este doctor în psihologie, specialist în științe cognitive și psihoterapeut.

Mai mult

Frica de monstrii din intuneric, teama de despartire, de boala si de moarte sau inhibitiile de la gradinita si scoala – iata doar o parte dintre provoc arile de care au parte copiii pe parcursul dezvolt arii lor. Cum puteti sa-i ajutati sa inteleaga prin ce trec si sa scape de griji? Cum veti putea deosebi temerile firesti, specifice varstei, de fricile exagerate? Care sunt situatiile care impovareaza in mod deosebit sufletele celor mici?

Psihoterapeut cu o experienta clinica de peste 40 de ani, Monika Specht-Tomann ofera sfaturi si metode practice prin care arintii, bunicii si educatorii ii pot ajuta pe copii, cu tact si afectiune, sa faca fata situa tiilor sau gandurilor infricosatoare. Adultii vor intelege, astfel, cat de mult conteaza ca ei insisi sa fie echilibrati si sa nu pretinda ca sunt "atotcunoscatori", dar si cum pot sa creeze o atmosfera pozitiva si un sentiment de siguranta si incredere, care vor permite copilului sa-si exprime (prin povesti, desene sau verbalizari directe) angoasele si sa g aseasca cele mai potrivite cai pentru a depasi spaimele care-i fram anta.

Monika Specht-Tomann, psihoterapeuta austriaca din Graz, s-a specializat in consilierea bolnavilor si apartinatorilor acestora. A scris c ar ti de succes dedicate doliului, desp artirii si comunic arii dintre parinti si copii. (mai mult)

mare Parintii toxiciÎn acest ghid absolut remarcabil de dezvoltare personală, dr. Susan Forward descrie o serie de studii de caz din practica ei privată, citându-şi adeseori clienţii – copii deveniţi adulţi ai unor părinţi toxici – pentru a te ajuta să te eliberezi de tiparele frustrante ale relaţiei tale cu părinţii, descoperind o lume nouă a încrederii în sine, puterii interioare şi independenţei emoţionale.

Cine sunt părinţii toxici?

Părinţii inadecvaţi: care se focalizează în permanenţă asupra propriilor lor probleme, transformându-şi copiii în nişte „mini-adulţi” care au grijă de ei.

Controlorii: care se folosesc de vinovăţie, manipulare şi chiar sprijin excesiv pentru a le dirija viaţa copiilor lor.

Alcoolicii: care sunt prinşi în capcana negării şi a stărilor lor emoţionale haotice, dependenţa lor nemailăsându-le suficient timp şi suficientă energie pentru nevoile copiilor lor.

Abuzatorii verbali: indiferent dacă sunt direct abuzivi sau doar sarcastici într-o manieră subtilă, aceştia îşi demoralizează copiii prin remarcile lor caustice, privându-i de încrederea lor în sine.

Abuzatorii fizici: incapabili să îşi controleze furia subconştientă profundă, aceştia dau adeseori vina pe copiii lor pentru propriul lor comportament imposibil de stăpânit.

Abuzatorii sexuali: indiferent dacă îşi abuzează direct copiii în plan sexual sau doar îi seduc subtil, aceştia sunt cei mai toxici dintre părinţi, care distrug însăşi esenţa copilăriei: inocenţa.

Eşti copilul unor părinţi toxici?

Când erai copil…

· Ţi-au spus părinţii tăi adeseori că eşti rău sau că nu eşti bun de nimic?

· Au folosit ei durerea fizică pentru a te disciplina?

· A trebuit să ai grijă de ei din cauza problemelor lor?

· Ţi-a fost adeseori teamă de părinţii tăi?

· Ţi-au făcut aceştia vreodată ceva ce a trebuit să nu spui la nimeni?

Acum că ai ajuns adult…

· Continuă să te trateze părinţii tăi ca şi cum ai fi un copil?

· Experimentezi reacţii emoţionale sau fizice intense după ce îţi peteci timpul cu ei?

· Te controlează ei prin ameninţări sau vinovăţie? Te manipulează ei cu ajutorul banilor?

· Simţi că orice ai face, nu este niciodată de ajuns pentru părinţii tăi?

NU TU EŞTI VINOVAT PENTRU CEEA CE ŢI S-A ÎNTÂMPLAT CÂND ERAI COPIL. CEEA CE CONTEAZĂ ÎNSĂ ESTE CĂ POŢI FACE CEVA ACUM ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ.

 Citeste si Ce se intampla cand parintii ofera prea multe cadouri

Joomla SEF URLs by Artio