psihoterapie adolescenti, psiholog

Somatizarea

Somatizarea si imaginatia sunt doua lucruri diferite. Totusi, ele sunt adeseori confundate. Cand medicii le explica pacientilor ca sufera de tulburari functionale digestive, primesc uneori acest raspuns: „Sigur… sunteti precum ceilalti, credeti ca totul se petrece in mintea mea!“. Somatizarea inseamna manifestarea emotiilor exclusiv prin intermediul corpului. Este o problema reala. Imaginatia, dimpotriva, are legatura cu tulburarile factice. Iata un exemplu. O infirmiera de vreo cincizeci de ani solicita o consultatie pentru ca se simte obosita. I se descopera o anemie hipocroma, adica provocata de lipsa si pierderea fierului. Acest tip de anemie fiind cauzat de cele mai multe ori de menstruatiile prea abundente, medicul analizeaza fiziologia genitala a pacientei. Dar aceasta nu mai are ciclu, pentru ca i s-a extirpat uterul…

Totusi, trebuie gasita originea acestei pierderi de sange.

Dupa menstruatie, cea mai frecventa cauza a anemiei hipocrome este o pierdere de sange nesesizabila la nivelul tubului digestiv. Data fiind varsta pacientei, medicul ar inclina catre un cancer de cecum, in partea dreapta a colonului; acolo, diametrul intestinului este mai mare si pierderea de sange se poate produce fara ca persoana in cauza sa acuze vreun simptom. De fapt, se descopera sange in materiile fecale. Urmeaza examenele endoscopice si radiologice necesare. Dar, contrar tuturor asteptarilor, intestinul gros este perfect normal. Asadar, nu este vorba despre un cancer de colon.

In fata acestor pierderi de sange, a anemiei hipocrome si a lipsei de fier, medicul se intreaba atunci daca nu cumva cauza ar fi o leziune situata mai sus in tubul digestiv. Dar, si de data asta, esofagul, stomacul si intestinul subtire apar ca fiind normale.

Medicul verifica din nou starea sangvina si pierderile de sange, care se confirma…
Cheia misterului? In timp ce pacienta lipseste, iesind din camera ei de spital pentru a efectua un examen radiologic, i se descopera in dulap cateva seringi pline cu sange. Ea isi intepa venele, pompa sangele si il bea! De unde anemia hipocroma si sangele prezent in materiile fecale…

Aceasta inseamna, asadar, o tulburare factica: o boala imaginara.

Somatizarea este total diferita. Legaturile intre minte si corp se fac prin intermediul conexiunilor psihofiziologice in caz de criza acuta si prin cel al canalelor psiho-neuroimunologice, atunci cand stresul este cronic. Reactiile la stresul posttraumatic presupun doua mecanisme fiziologice. De exemplu, furia, care nu este o boala, duce la contractarea colonului si la relaxarea stomacului. Este destul de logic: in caz de pericol (iar furia semnaleaza posibilitatea unui conflict), nu e timp nici de vomitat, nici de defecat.

Prin urmare, colonul este inchis prin contractii si stomacul se relaxeaza prin inhibarea antrului gastric. Dar acest fenomen se produce la un nivel mult mai intens in cazul persoanelor care sufera de o colopatie functionala. De altfel, acestea au mari dificultati in a-si exprima emotiile. Ele nu sufera de stres mai des decat persoanele normale, dar, atunci cand li se cere sa ofere un indice de gravitate in privinta evenimentelor stresante, au tendinta de a le minimiza si de a nu constientiza deplinul impact al acestora. In loc sa se infurie, aceste persoane vor somatiza la nivelul stomacului si al colonului.

Corpul copilului, „limbajul“ istoriei parintilor

Furia a fost studiata de sociopsihologi, de psihanalisti si de osteopati. Ea este in mod unanim considerata ca fiind un factor important in reactiile psihosomatice, indeosebi in istoria personala si in felul in care abordam experientele din timpul vietii. Termenul „dansul furiei“ a fost inventat de terapeute
feministe   (Helen Lerner Goldhor), pentru a descrie relatiile familiale repetitive si dificile. Copiii asociaza cu usurinta furia cu ceea ce este nedrept. Asa catalogheaza ei violurile, incestul, abuzurile sexuale, faptul de a fi batuti si orice alta forma de maltratare familiala sau sociala.

Copiii vorbesc despre nedreptate si atunci cand sufera la o varsta frageda din cauza unui deces cumplit sau din pricina unor dificultati familiale ori a unor secrete de familie pe care sunt in imposibilitatea de a le digera. In consecinta, la inceputul secolului trecut, s-a inventat termenul de travaliu „neincheiat“, pentru a descrie ceea ce ramane in minte si in memorie intr-o problematica de acest tip.

Ca urmare a studiilor efectuate de Bluma Zeigarnik, in 1927, asupra indatoririlor intrerupte sau neterminate (unfinished business), psihosociologii au numit acest fenomen efectul Zeigarnik. Recent, numeroase lucrari au permis o mai buna intelegere a filiatiilor familiale marcate de nenorociri. Ba chiar s-a demonstrat existenta unei „coincidente“ intre varsta pe care o avea un pacient in momentul decesului timpuriu al parintelui ori al spitalizarii sau al internarii acestuia si varsta propriului copil. De exemplu, o copila ranita, devenita adulta si mama de familie, este spitalizata pentru o boala mentala atunci cand copilul ei cel mai mare sau al doilea nascut ajunge la varsta pe care o avea aceasta pacienta in momentul cand parintele ei a decedat ori a fost internat in spitalul de psihiatrie sau a fost spitalizat.

Legatura statistica este semnificativa. De asemenea, este posibil sa se descopere o similitudine in imitarea unui simptom si a unui sindrom in aceste conditii (studii efectuate de Joséphine Hilgard, reluate de Anne Ancelin Schützenberger).

Exista legaturi transgenerationale la nivelul unei nenorociri familiale si al disfunctionalitatii acesteia, al traumelor familiale si al tratamentului incomplet al nedreptatilor, al furiei, al deceselor traumatizante. Si atunci, odata ce multe astfel de somatizari intervin in tulburarile de stres posttraumatic si nu toate victimele traumelor sunt capabile sa repare, inainte de a muri, prejudiciile psihologice aduse propriei persoane si, in mod sigur, nu inainte de a concepe copii, putem oare descoperi acelasi tip de legaturi la nivelul somatizarii in randul descendentilor?

Anne Ancelin Schützenberger 

Citeste si Ce se intampla cand parintii ofera prea multe cadouri

Daca simti ca ai nevoie de ajutor profesionist, contacteaza-ma!
Suna acum la 0724 870 300 pentru a obtine mai multe detalii.