Psihoterapie individuala, de familie si pentru copii 

 

Ma puteti gasi in Bucuresti, in cadrul CLINICII QI, EURODIAGNOSTIC sau la cabinet, cu programare la telefon 0724.870.300   

Suferinţa şi fericirea se succed continuu în viaţa noastră, la fel ca şi boala şi sănătatea sau familiile care au contribuit la apariţia problemelor noastre şi altele care ne-au susţinut pline de iubire. În mod similar, experienţele pe care le-am trăit au inclus umilinţe, eşecuri, respingeri şi certuri din copilărie, dar şi evenimente majore diagnosticate ca sindrom al stresului post-traumatic (SSPT), cum ar fi accidentele majore, abuzurile fizice, sexuale sau emoţionale, războiul şi dezastrele naturale. Pentru ca cineva să fie diagnosticat cu SSPT, el trebuie să aibă simptome precum gândurile obsesive, tulburări ale somnului precum coşmarurile şi visele recurente, anxietate, sensibilitate extremă în faţa pericolului potenţial, care îl face să sară în sus la cel mai mic zgomot, sau dimpotrivă, „amorţeală”, o stare în care nu mai simte nimic sau în care se simte deconectat de tot şi de toate. Aceşti bolnavi încearcă să uite de evenimentele prin

care au trecut, dar sunt totuşi obsedaţi de acestea.

Experienţa prin care au trecut cei care suferă de SSPT rămâne stocată în creierul lor într-o manieră care le face rău. Spre exemplu, dacă un veteran care suferă de SSPT se gândeşte la un eveniment care s-a petrecut în Irak sau în Afganistan în urmă cu trei ani, el simte respectivul eveniment în corpul său, asociat cu gânduri şi imagini pe care le-a perceput în momentul evenimentului. Acelaşi lucru i se poate întâmpla unui veteran al Războiului din Vietnam, deşi evenimentele traumatice prin care a trecut s-au petrecut cu mai bine de 30 de ani în urmă. Un puşcaş marin care a trecut prin multe şi a asistat la nenumărate pierderi poate fi urmărit în mod particular de una dintre ele. Ori de câte ori se gândeşte la moartea respectivei persoane, el se simte la fel de neajutorat, de îndurerat şi de furios cum s-a simţit la vremea respectivă. Reacţiile sale în faţa evenimentelor curente reflectă aceste stări emoţionale.

În mod similar, dacă cineva violat acum un an sau molestat în urmă cu 50 de ani suferă de SSPT, trecutul lui rămâne în continuare actual. Ori de câte ori se gândeşte la incidentul petrecut, el simte că retrăieşte experienţa. La fel, se poate simţi speriat sau anxios în preajma anumitor persoane sau în anumite locuri. Indiferent cât timp a trecut însă de la experienţa sa şi de la manifestarea acestor simptome, nu este deloc necesar ca acestea să rămână permanente. Studiile ştiinţifice confirmă răspicat acest lucru. Deşi diagnosticarea formală a SSPT presupune existenţa unei traume majore cum ar fi un jaf sau un act de violenţă, studii recente au arătat că experienţele din viaţa de zi cu zi, cum ar fi problemele relaţionale sau şomajul, pot genera simptome similare, dacă nu chiar mai grave, de SSPT.

Acest lucru are implicaţii majore pentru noi toţi, arătând că nu există o separare clară între diferitele tipuri de evenimente, şi nici între simptomele generate de ele. La fel ca şi cei care suferă de SSPT, şi noi am trăit experienţa anxietăţii, fricii, agitaţiei sau respingerii, sfârşind prin a nu ne putea scoate din cap aceste gânduri, prin a ne simţi vinovaţi sau prin a avea coşmaruri. Uneori, aceste reacţii se bazează pe o situaţie curentă, la care trebuie să ne gândim pentru a ne da seama cum să o gestionăm. În unele cazuri, simptomele dispar după ce situaţia se schimbă. În cazul altor oameni (deloc puţini la număr), aceste simptome apar frecvent şi fără o cauză aparentă. Aceste semne indică faptul că există amintiri neprocesate care stau la baza lor. Din fericire, aceste amintiri pot fi identificate şi tratate. De aceea, nu trebuie să pierdem din vedere că indiferent ce emoţie, convingere sau comportament negativ ne afectează, acestea nu reprezintă cauza suferinţei noastre – ci doar un simptom. Cauza probabilă este o amintire care declanşează acest simptom. Amintirile noastre stau în egală măsură la baza simptomelor negative şi sănătăţii mentale. Diferenţa constă în maniera în care sunt stocate ele în creierul nostru. Dacă sunt neprocesate, ele pot cauza o reacţie excesivă care ne face rău, nouă sau celor din jurul nostru. Dacă sunt „procesate”, noi reacţionăm într-o manieră care ne face bine, (nouă şi celor dragi).

Dr. Francine Shapiro

Citeste si DE CE NU VINDECA TIMPUL TOATE RANILE

 

Joomla SEF URLs by Artio