Psihoterapie individuala, de familie si pentru copii 

Cabinetul Individual de Psihologie din Bucuresti 

Profita de oferta lunii Mai!

Achita un pachet de 5 sedinte si beneficiezi de o sedinta gratuita!

Programari la cabinet - tel.0724.870.300   Locatii: Calea Victoriei nr.21- Piata Unirii

  

Psihoterapie Adult

relaxezi

Cand incepem sa practicam constienta cu privire la respiratia noastra, se poate ca respiratia sa nu fie foarte linistita. Se poate sa fie repezita, inegala sau superficiala. Cauza o reprezinta tensiunile din corpul nostru si tristetea sau alte preocupari din mintea noastra. Ca urmare a acestora, respiratia nu este linistita. Inspirand si expirand, ne concentram numai asupra respiratiei. Daca continuam sa practicam constienta fata de respiratie, respiratia noastra devine blanda, mai profunda, mai plina de pace, iar starea de dispersare a mintii inceteaza. 

In continuare sunt trei exercitii menite sa iti linisteasca respiratia.

Primul consta din a recunoaste inspiratia ca inspiratie si expiratia ca expiratie.

Al doilea consta din a recunoaste lungimea inspiratiei si a expiratiei.

Al treilea consta in a ne focaliza asupra respiratiei de la inceput pana la sfarsit. Aceasta este concentrare. Nu facem decat sa observam respiratia; n-o fortam niciodata. Ii permitem sa fie fireasca. Cand suntem constienti de respiratie, aceasta devine in mod firesc mai profunda, mai lenta si mai linistita.

 

Inspirand, stiu ca inspir.

Expirand, stiu ca expir.

 

Inspirand, sesizez ca inspiratia mea e lunga sau scurta. 

Expirand, sesizez ca expiratia mea e lunga sau scurta.

 

Inspirand, imi urmareasc inspiratia de la inceput pana la sfarsit.

Expirand, imi urmaresc expiratia de la inceput pana la sfarsit.

 

Nu e nevoie sa‑ti rezervi un timp special pentru odihna si relaxare. Nu e nevoie de o perna speciala sau de echipament fantezist. Nu ai nevoie de o ora intreaga. De fapt, momentul de acum este unul foarte potrivit pentru a te relaxa. Probabil ca inspiri si expiri chiar in acest moment. Daca poti sa inchizi ochii pentru o clipa, fa‑o. Aceasta te va ajuta sa fii atent la respiratia ta. Corpul tau face o multime de lucruri chiar in acest moment. Inima bate; plamanii inspiră si expira aer; sangele circula prin vene. Fara efort, corpul tau lucreaza si e relaxat in acelasi timp.

Cand mergi prin munti, printr-un parc sau pe malul unui rau, poti sa-ti urmaresti respiratia. Cand te simti obosit sau iritat, poti sa te intinzi cubratele desfacute de oparte si de alta, permitand muschilor sa se relaxeze, fiind atent doar la respiratia si la zambetul tau. A te relaxa in felul acesta e minunat si reconfortant. Vei beneficia foarte mult de pe urma acestei practici daca o faci de mai multe ori pe zi. Respiratia constienta si zambetul constient iti vor aduce fericire, tie si celor din jur. Nu exista lucru pe care sa-l poti cumpara pentru persoana iubita si care sa ii aduca la fel de multa fericire adevarata ca darul constientei, al respiratiei si al zambetului – iar aceste daruri pretioase nu costa nimic.

Thich Nhat Hanh este unul dintre cei mai cunoscuti si respectati maestri Zen din lumea contemporana, poet si activist pentru pace si drepturile omului. In anul 1967 a fost nominalizat de catre Martin Luther King pentru Premiul Nobel pentru Pace. Este autorul a peste 100 de carti care abordeaza tematici precum meditatia, mindfullnessul sau budismul, volume care s-au vandut in peste 3 milioane de exemplare doar in Statele Unite ale Americii. Ca o forma de recunoastere a impactului spiritual pe care-l are asupra umanitatii este supranumit «celalalt Dalai Lama».“

Citeste si Cum ne afecteaza evenimentele negative din viata noastra

 

Cabinet psiholog Bucuresti

cr

Munca partenerului cu sine insusi este una individuala, dar necesita o practica efectuata in doi. In spectacolul pe care cuplul si-l ofera de-a lungul existentei sale, fiecare dintre cei doi actori poate interpreta rolul principal sau pe cel secundar, prin rotatie sau cum se inteleg. Important este ca relatia sa functioneze. Dar oare ce ascund culisele ? Ce stachete interne isi astern in cale cei doi?

1. Multi parteneri considera ca relatia trebuie sa se desfasoare conform unor reguli batute in cuie, un fel de ISO marital de la care nu ai voie sa te abati sub nici un chip. Odata ce ai gresit prin nerespectarea regulamentului, musai vei fi bestelit, criticat, sanctionat.

Adevarul este ca nu exista reguli clare in iubire. Standardizarea relatiei ar transforma-o intr-un fel de borcan pe care-l supraveghezi tot timpul, mai abitir decat pe butelie, stand cu frica in san sa nu se sparga, sa nu se dechida capacul si sa intre muste in el, sa nu faca floare iubirea pusa la murat dupa reguli cazone.
Fiecare relatie este unica in felul ei, constrangerea nefacand niciodata casa buna cu iubirea. Relatia intre parteneri constituie un sistem viu, in continua desfasurare si organizare. Viata este atat de surprinzatoare incat poate destrama chiar si un regulament perfect. Experienta cuplurilor care au rezistat in timp demonstreaza ca nu rigiditatea a constituit cheia succesului relational, ci adaptabilitatea , capacitatea partenerului de a se plia pe nevoile celuilalt, flexibilitatea in organizare reprezentand intotdeauna strategia castigatoare.

2. Multi parteneri cred ca principiul Yin si Yang este definitoriu intr-o relatie, in sensul ca fiecare femeie are in ea ceva masculin si fiecare barbat ceva feminin. Conform acestui principiu, Ea presupune ca El ar trebui s-o inteleaga mai mult, ar trebui sa fie mai sensibil, mai emotiv, sa-i citeasca gandurile - ca dovada a compatibilitatii. Si viceversa . In momentul in care isi dau seama de limitele partenerului, apare dezamagirea, tristetea, fiecare suspectandu-se de incompatibilitate cu celalalt..

Acest “mai “ ridica stacheta in mod inutil in comunicarea dintre parteneri. Pur si simplu exista diferente intre parteneri, diferente culturale, de mediu, familiale, psihologice, dar tocmai in asta consta frumusetea si unicitatea fiecarei povesti de dragoste. Descoperirea celuilalt cu mijloacele tale! Daca partenerul doreste o transformare a celuilalt, o imbunatatire fortata, un Matrix reincarcat al empatiei, va sfarsi prin a avea alaturi doar o persoana “injectata” emotional, precum buzele cu acid hialuronic. Nu poti fi “mai sensibil” peste noapte. Actorii care incearca asa ceva pe scena se numesc cabotini, efortul lor de a mima sensibilitatea mai rau facand rolului interpretat. In viata de zi cu zi este si mai rau, falsitatea in relatie avand un efect de boomerang. El se straduieste sa fie mai sensibil si, cu toate ca nu crede in performanta sa, ii reuseste o data. Ea crede ca el este mai sensibil, dar cand descopera ca nu-i asa, isi dubleaza suferinta. In tot acest timp, desi experienta este autentica, cei doi respira aerul unei mistificari.

Compatibilitatea in cuplu necesita un exercitiu zilnic, reluat cu atentia cuvenita de fiecare data si imbogatit cu experienta acumulata. Astfel, limitele partenerului vor constitui o sursa de noi experiente care sa va imbogateasca relatia si nu sa o saraceasca, iar diferentele - o provocare a propriilor limite.

3. Unii parteneri considera ca relatia lor este incompleta deoarece nu au experienta unui hobby comun. Altii joaca dame impreuna, citesc aceiasi autori, merg la cursuri de inot si dans. Impreuna. Ei, nu. Chestia asta poate sa functioneze precum picatura chinezeasca, erodand subtil parteneriatul.
Unii se pot agata de astfel de detalii crezand cu adevarat ca absolvirea in doi a cursului de ikebana ar duce relatia pe culmile perfectiunii.

Personal, daca pana ieri mi-a placut Cartarescu, dar azi il plasez pe locul 1 in preferintele mele pe Deepak Chopra, asta nu inseamna ca o las singura pe nevasta-mea suferind de nepotrivire de hobby.

4. Unii parteneri ajung sa creada ca relatia este pe duca pentru simplul fapt ca au ajuns sa se certe intre ei. In orice parteneriat se produc tensiuni. Unele sunt marunte, altele sunt percepute ca fiind de nesuportat. Realitatea este ca partenerii fac fata tensiunilor in functie de mecanismele de aparare dezvoltate. Dar si de cum vad lucrurile. Cearta poate fi vazuta drept:
O discutie = Oamenii vorbesc pe rand, ascultandu-se cu adevarat unul pe celalalt.
O cearta = Toata lumea vorbeste, nimeni nu asculta.

O discutie = Doi oameni se confrunta cu o problema.
O cearta = Doi oameni se confrunta unul cu celalalt.

O discutie = Este despre situatia de fata.
O cearta = Este rareori cu adevarat despre subiectul disputei.

O discutie = Este despre un subiect important.
O cearta = Este rareori despre altceva decat cine are si cine nu are dreptate.

O discutie = Are milioane de motive intemeiate pentru a fi purtata.
O cearta =NU exista niciun motiv intemeiat pentru a o avea.

O discutie = Poate rezolva o problema.
O cearta = Nu rezolva niciodata ceva cu adevarat.

O discutie = Se sfarseste atunci cand oamenii se pun de acord in privinta unei solutii.
O cearta = Nu se termina, doar asteapta sa fie redeclansata/continuata in urmatoarea cearta.

O discutie = Cei care rezolva problema castiga.
O cearta = Nu castiga nimeni.

Incheiem acest prim capitol dedicat credintelor limitative intalnite in cadrul cuplului cu concluzia unui poet roman optimist:

“Supararile iubirii
Sunt ca ploile cu soare.
Repezi.
Dar cu cat mai repezi,
Cu atat mai trecatoare.”

 

Psiholog Alex Oros

In ultima instanta, calea pe care o urmezi in viata este propria ta creatie. Tu o determini prin rezonantele tale energetice, constiente sau inconstiente.


La modul ideal, ar fi de preferat sa faci acest lucru in mod constient, respectiv sa iti modelezi destinul astfel incat viata ta sa se alinieze cu lucrurile care iti trezesc pasiunea si entuziasmul. Remarca pluralul folosit, deoarece secretul reusitei nu consta in incercarea de a identifica “marea pasiune sau menire a vietii tale”. Te asigur ca de-a lungul anilor multe lucruri iti vor trezi pasiunea si entuziasmul.

Eu cred ca cei care petrec ani de zile cautandu-si “menirea in viata” isi pierd timpul, caci nimeni nu primeste o singura sansa, pe care daca o rateaza, isi rateaza practic viata, indiferent in ce consta aceasta “sansa”.

Daca acest lucru ar fi adevarat, omul ar fi conceput cu totul altfel, atat din punct de vedere intelectual cat si din punct de vedere creativ. Daca ne-ar fi dat sa facem un singur lucru, acesta ne-ar fi extrem de clar la nivel instinctiv, astfel incat nu am mai trai aceasta stare de confuzie si de suferinta din cauza negasirii sale. Dimpotriva, l-am face in mod automat, la fel cum albinele polenizeaza florile. Aceasta este menirea lor si ele nu au de ales. De aceea, nici o albina nu reflecteaza la destinul ei, ci este pur si simplu una cu el.


Noi, oamenii, avem insa de ales. De aceea, foarte multi oameni se simt confuzi!
In realitate, singurul motiv pentru care ne simtim indoiti in ceea ce priveste pasiunile si menirea noastra in viata este convingerea noastra ca acestea ar trebui sa ne fie extrem de clare.


De ce conteaza atat de mult acest lucru pentru noi?
De ce nu putem face ceva pur si simplu pentru ca ne face placere? De ce trebuie sa identificam o activitate cu “menirea” noastra pentru a-i atribui o valoare deosebita, angrenandu-ne timpul si energia in ea?

Indiferent in ce consta viziunea sau visul tau, acestea iti vor fi relevate mult mai usor daca faci cu placere ceea ce faci. In acest fel, totul ti se va parea mai amuzant. Mai mult, actiunile tale vor genera rezultate mult mai semnificative, vei fi inconjurat de oameni care te vor sprijini si te vei bucura mai mult ca oricand de viata.

Ai deja o viziune foarte clara asupra vietii pe care ti-o doresti? Foarte bine! Chiar si in acest caz, doresc sa o abordezi la fel ca cei care nu stiu la fel de clar cum doresc sa arate viata lor. De ce? Deoarece trebuie sa te asiguri ca aceasta viziune este intr-adevar a ta.

Am intalnit nenumarati oameni care aveau dificultati in a atrage ceea ce isi doreau pentru simplul motiv ca viziunea lor asupra vietii pe care si-o doreau nu le apartinea lor, ci altor persoane.

Multora dintre ei li s-a inoculat inca din primii ani de viata ideea ca isi doresc sa fie medici… sau sotie casnica…sau orice altceva! Fara sa verifice vreodata ce anume ii pasioneaza cu adevarat, ei si-au creat o educatie si o experienta de viata care nu avea nimic de-a face cu dorintele reale ale sufletului lor.

Foarte multi oameni se afla in aceasta situatie si se trezesc intr-o buna zi simtindu-se pierduti si incapabili sa se bucure de propria lor viata. La modul ideal, noi ar trebui sa ne bucuram in fiecare moment de ceea ce suntem… dar acest lucru se intampla foarte rar. De cele mai multe ori, noi ne gandim tot timpul la ceea ce nu suntem si la ceea ce nu facem bine.

Acest lucru se datoreaza procesului de conditionare la care ne-a supus societatea. Idea ca nu suntem suficient de buni asa cum suntem a fost creata de anumite persoane care doreau ca oamenii aflati in sfera lor de influenta sa “isi cunoasca locul”. Pentru ca cineva sa isi poata pastra puterea, cei din jurul lui trebuie sa perceapa existenta acestei puteri si faptul ca unii o pot avea, iar altii nu. Intotdeauna se vor gasi oameni care sa isi invete semenii ca au o natura limitata, nu una nelimitata. De aceea este atat de prevalenta la ora actuala mentalitatea de tip “nu pot”.
Desi nu trece o zi fara sa descoperim lucruri noi despre natura infinita a Universului si despre miracolul vietii, noi continuam sa ne focalizam asupra limitarilor noastre, in loc sa acceptam magia care ne sta la dispozitie.
Bob Doyle

 “Ce dacă vine primăvara, atâta iarnă e în noi, că martie se poate duce cu toţi cocorii înapoi” profetea poetul, infrigurandu-ne cu pesimismul sentimetului inghetat in vinele cuvintelor. 

Oare cati dintre noi am reusit sa trecem de iarna asta? Si cati am rezistat, osteniti, intr-o relatie peste care ninge, ninge de nu se mai opreste, ca in povesti, de nu-ti vine sa crezi, ca in povestile de groaza, ca in visele urate, cu oameni de zapada prefacuti in parteneri de viata?


Oare cati dintre noi s-or fi ales cu degeraturi emotionale in asteptarea primaverii salvatoare? Cine stie…
Ca si cum natura ar fi auzit poetul, a luat decizia sa sara peste primavara direct la vara, asa, ca si cum ar putea sa arda etapele. Om reusi si noi sa facem la fel? Sa sarim peste intrebari, peste raspunsuri, peste chinuri si deznadejdii, sa “ne bucuram” ca mai apucam o vara impreuna, asa, ca doi indragostiti, la o mare, la un munte?


Mai apucam sa ne dam jos straiele astea de turturi impaiati cu vasc aducator de fericire sau ne vom tarsai in continuare spre vara, doar -doar se va topi unul dintre noi primul, ca sa scape al doilea? Ia uite ce balta am facut in jurul nostru cu totii! Si cum ne mai place saorma cu de toate! Si cum ne mai place sa ne balacim in propriile zoaie declarand ca, da, primavara asta vom fi mai uscati, mai curati! Ipocrizia noastra nu cunoaste limite, nici emotionale , nici meteorologice. Ne este indiferent cat de cald sau cat de frig ne este, pentru ca pur si simplu am ajuns sa anti-simtim, sa anti-iubim, sa anti-traim. Pur si simplu suntem intr-o profetie a unui poet - in antiprimavara.
Psih. Alex Oros

Suferinţa şi fericirea se succed continuu în viaţa noastră, la fel ca şi boala şi sănătatea sau familiile care au contribuit la apariţia problemelor noastre şi altele care ne-au susţinut pline de iubire. În mod similar, experienţele pe care le-am trăit au inclus umilinţe, eşecuri, respingeri şi certuri din copilărie, dar şi evenimente majore diagnosticate ca sindrom al stresului post-traumatic (SSPT), cum ar fi accidentele majore, abuzurile fizice, sexuale sau emoţionale, războiul şi dezastrele naturale. Pentru ca cineva să fie diagnosticat cu SSPT, el trebuie să aibă simptome precum gândurile obsesive, tulburări ale somnului precum coşmarurile şi visele recurente, anxietate, sensibilitate extremă în faţa pericolului potenţial, care îl face să sară în sus la cel mai mic zgomot, sau dimpotrivă, „amorţeală”, o stare în care nu mai simte nimic sau în care se simte deconectat de tot şi de toate. Aceşti bolnavi încearcă să uite de evenimentele prin

Joomla SEF URLs by Artio